Chirurgia plastica a mainii

Chirurgia plastica a mainii

Chirurgii plasticieni sunt cei care se ocupă de acest domeniu, în care sunt îmbinate tehnici din chirurgia generală cu cele din microchirurgie, chirurgie vasculară și ortopedică. Intervențiile specifice acestui domeniu pot trata mâna, încheietura mâinii și nervii periferici. Funcționalitatea membrelor superioare este extrem de importantă pentru fiecare dintre noi, de aceea, necesită cunoștințe practice temeinice, acuratețe și o gândire clinică.

În chirurgia mâinii se folosesc mai multe tipuri de anestezie: locală, regională sau generală, în funcție de natura și durata intervenției. După evaluarea stării de sănătate a pacientului și pre-ferințele acestuia, chirurgul va opta pentru cea mai potrivită metodă de anesteziere. În urma intervenției, este posibilă tumefierea și anchilozarea zonei operate (datorate imobilizarii), dar și apariția echimozelor. Durerile pot fi estompate cu ajutorul analgezicilor. Deși mai rar întâlnite, postoperator pot apărea sângerări, tulburări de sensibilitate sau cicatrizarea nefavorabilă a zonei. După operație și dacă va fi necesar, mâna pacientului va fi fixată pe o atelă. La inter-valul indicat de chirurg, acesta va începe să facă exerciții de kinetoterapie, pentru a restabili funcțiile mâinii. Este foarte important ca indicațiile medicului să fie respectate cu strictețe, în caz contrar există riscul reaccidentării.

La nivelul mâinii, cele mai frecvente afecțiuni sunt:

Sindromul de canal carpian

Este o afecţiune provocată de presiunea exercitată asupra nervului median la nivelul închei-eturii mâinii, denumită în limbajul medical canal carpian. De regulă, pacienții afectați acuză senzația de amorțire, furnicături sau chiar o durere a degetelor în timpul nopții sau dimineața când se trezesc. Atunci când simptomele sunt acute, este necesară decomprimarea (reducerea presiunii) nervului, iar acest lucru se poate realiza prin secționarea ligamentului care formează tavanul tunelului carpian pe partea palmară a mâinii. Postoperatoriu, de la pacient la pacient, amorțeala sau furnicăturile pot dispărea rapid sau mai lent.

Sindromul de tunel cubital

Este o efecţiune provocată de presiunea exercitată asupra nervului ulnar la nivelul cotului, care, de obicei, cauzează durere, furnicături sau chiar pierderea sensibilității. Pentru ameliorarea simptomelor, se impune, într-o primă fază, evitarea acțiunilor care generează presiune asupra nervilor, iar în cazul în care tratamentul conservator nu dă rezultate, medicul vă va recomanda o intervenție chirurgicală. Procedura implică eliberarea nervului, plasarea sa în partea anterio-ară a cotului și, uneori, înlăturarea unei porțiuni osoase a cotului.

Boala Dupuytren

Se manifestă prin îngroșarea anormală a aponevrozei palmare superficiale, aflate imediat sub piele, proces care are loc la nivelul palmei, dar se poate prelungi spre degete. Apariția în palmă a nodulilor și a depresiunilor limitează mişcările degetelor, îndoindu-le într-o poziţie anormală, de aceea, în situațiile în care această maladie este în stadiu avansat, este nevoie de o inter-venție chirurgicală. În funcție de gravitatea afecțiunii și de vârsta pacientului, chirurgul va alege procedura potrivită, pentru a reduce deformarea mâinii și a îmbunătăți funcționalitatea acesteia.

Chirurgia tendoanelor

Traumatismele la nivelul membrelor superioare pot afecta tendoanele, care asigură mişcările de îndoire (flexie) sau întindere a degetelor (extensie) şi a încheieturii mâinii. După un astfel de traumatism, pacienții întâmpină de cele mai multe ori dificultăți în îndreptarea articulațiilor. În cazul leziunilor totale, funcționalitatea tendoanelor și a degetelor este grav afectată, de aceea, pentru restabilirea acestora, se impune un tratament chirurgical.

Fracturile mâinii

Pe lângă durerile pe care le provoacă, afectează deseori mișcările și pot produce chiar de-formări vizibile. Anumite tipuri de fracturi necesită o intervenție chirurgicală; de exemplu, atunci când este afectată articulația sau când fractura nu este stabilă după reducerea ei pe cale ortopedică. În aceste cazuri, pentru stabilizarea osoasă, se apelează la chirurgia mâinii.

Chirurgia formațiunilor tumorale

La nivelul mâinii sau a pumnului pot apărea diverse excrescențe, care, în termeni medicali, sunt denumite tumori. Majoritatea tumorilor localizate în aceste zone nu sunt, însă, maligne sau canceroase, dar ele trebuie înlăturate chirurgical, pentru a elimina simptomele date de compresiunea teșuturilor nobile (nervi, vase, tendoane), precum și pentru a preîntâmpina even-tualele modificări tumorale ale unor stări precanceroase. Cele mai frecvente tumori localizate la mână și încheietură sunt chistul sinovial, tumora cu celule gigante a tecii tendonului și chistul epidermic de incluzie. Pe lângă acestea, la nivelul mâinii, mai pot apărea și alte formațiuni, mai rar întâlnite însă, cum ar fi: lipoamele (tumori de țesut gras), neurinoamele (tumori nervoase), tumorile tecilor nervoase si fibroamele.

Datorită faptului că majoritatea tumorilor localizate la nivelul mâinii și a încheieturii sunt be-nigne, pacienții aleg să nu se opereze, deși excizia chirurgicală a acestora este, de fapt, trata-mentul care împiedică regresia bolii. În timp, afecțiunile de acest fel pot suporta modificări (creșterea în dimeniune a tumorii, depigmentarea pielii etc.) sau pot ataca și alte structuri local-izate în vecinătate, fapt ce poate provoca, de exemplu, dureri și amorțeala membrelor. Astfel de situații duc, în cele din urmă, tot la un tratament chirurgical. Chiar dacă biopsia țesuturilor a infirmat posibilitatea unui cancer, este recomandat ca pacientul să țină cont de riscurile la care se expune neextirpând formațiunile tumorale, care îi pot afecta peste ani funcționalitatea membrelor.

-